Natura este un spaţiu sacru care ne dă oxigenul necesar respiraţiei, clipa de clipă.

În drumeţiile organizate de mine, călătorii au obligaţia morală şi civică de a o respecta şi a nu lăsa urmele trecerii lor.

În primul rând, nu avem voie să rupem forile. Ele au un rol şi un rost acolo unde sunt. Plus că e bine să ne gândim şi la alţii care trec pe acolo şi vor să le admire.

Apoi, nu avem voie să lăsăm şerveţelele umede sau uscate în locurile unde ne facem toaleta.

Nu mai spun de ambalaje, peturi, toate vor fi coborâte în rucsac până la pubelă.

Când vedeţi drumeţi care nu respectă natura, nu ezitaţi să le atrageţi atenţia pentru fapta lor. Asta nu numai la munte e valabil, bineînţeles.
Vă sfătuiesc să participaţi la acţiuni de ecologizare cu copiii voştri. Ei conştientizează importanța actelor lor în natură. Fiţi exemplu pentru ei!

O povestioară…

Eram la o acţiune de ecologizare în Munţii Bucegi, cu Luca, copilul meu (6 ani avea atunci). Strângeam saci de gunoaie de pe traseul din Buşteni spre Cabana Gura Diham. La un moment, dat am mâncat o banană şi am lăsat-o jos în iarbă. Luca când m-a văzut mi-a spus indignat:
– Mami şi noi facem gunoaie?
Deci el conştientizase ce înseamnă să laşi în urma ta gunoi şi alţii să vină să strângă după tine. În acea acţiune, el a găsit un capac de roată Logan şi l-a luat acasă amintire 🙂

În concluzie, lăsaţi florile acolo unde sunt. Şi lăsaţi poteca aşa cum o găsiţi!